Alege viața? Stai să văd broșura prima dată!

Aproximativ în același timp în care în India se căutau cauzele suferinței umane, niște tipi îmbrăcați în cearceafuri de calitate cu gusturi excelente în arhitectură, s-au adunat în piața unui oraș numit Atena și au început să se întrebe cum putem trăi bine în ciuda suferințelor și a timpului limitat din viață.

Faza interesantă cu timpul este că grecii, tipii care au profesionalizat discuțile dintre oameni, aveau două denumiri pentru timp: Kronos și Kairos.

Kronos este timpul liniar, cantitativ care ne erodează și ne stinge; Kairos în schimb este timpul calitativ, caracteristic șanselor, oportunităților și momentelor unice din viețile noastre în care ne simțim inspirați și înflăcărați pentru schimbări profunde în care simțim că renaștem și ne reînnoim viețile.

Timpul în care încă ne putem suprinde, animați de vitalitate si prezența, simțind încă că viețile nostre încă au adâncimi oceanice de posibilități țărmuite doar de imaginația și curajul nostru pentru autenticitate.

Dialogul despre timp și efectele sale asupra omului a început să fie foarte apreciat ca fiind bun și util în adâncirea înțelegerii despre ce înseamnă să fim oameni și cum să trăim mai bine. Bineînțeles, asta a iritat o grămadă de oameni pentru că le-au fost adresate întrebări dificile, iar ei preferau doar răspunsurile, așa că s-a sfârșit cu o execuție celebră cu otravă care a rămas în analele istoriei.

După câteva mii de primăveri, asta a pus pe gânduri un medic vienez iubitor de trabucuri, dacă nu cumva dialogul ar fi un bun conductor de sănătate, iar întrebările catalizatoare de schimbări personale.

Bineînțeles, asta a iritat iarăși o grămadă de oameni pentru că au aflat la ce se gândeau alți oameni.

Dar procesul inventat de Freud, psihoterapia, a demonstrat că fiindu-ne unii altora alături printre cele mai grele momente, sau oferindu-ne o mână de sprijin și un martor durerii noastre; și chiar printre cele mai ușoare momente ale trăirii, având cu cine să împărtășim un pic de râs și bucurie, lăsând viața să curgă la fel de ușor cum un râu își acceptă mereu marea în care se revarsă, ne vindecăm de efectele trecutului și ne simțim mai bine.

La sfârșitul vieții noastre o să fie vorba despre cât de intens am luptat, cât de profund am iubit și cât de vast am înțeles viața.

Poate și mai valoros decât toate acestea, cât de mult am acceptat și onorat darul de a fi vii pentru un scurt timp, de a fi un om conștient de sine, de Cosmos, de istoria vieții, până și de spațiile tăcute dintre galaxii care până la nașterea noastră, nu au avut martori frumuseții existenței lor.

Cred că mai importante decât răspunsurile facile oferite pe tavă de oameni și societate, sunt întrebările potrivite care te țin noaptea treaz și îți fac inima să bată un pic mai repede.

Așa că hai să vedem ce întrebări te frământă.